vineri, 1 februarie 2013

Mi-e dor

Mi-e dor să scriu cum îmi era dor de îmbrăţişarea mamei după vacanţele de vară petrecute la bunici. Mi-e dor să scriu cum o făceam odată, fără subiect, numai cu predicat, despre lucruri banale, mărunte, fără importanţă care pe mine au puterea să mă facă fericită. Mi-e dor de spaţiul ăsta virtual cum mi-e dor de cuptorul cu lemne al bunicii pe care mă ghemuiam cuminte să ascult crivăţul. Mi-e dor să am sentimentul că înţeleg perfect viaţa şi rostul ei, în timp ce scriu nişte rânduri simple dar sincere şi izvorâte din cele mai puternice trăiri. Mi-e dor să vă scriu despre miracole camuflate în lucruri mici, mi-e dor să o fac pe înţeleapta... Mi-e pur şi simplu dor! De aceea pentru  mine  astăzi, 1 februarie 2013, este un nou început!

2 comentarii:

  1. Si mie imi place luna februarie si vreau sa-ti multumesc pentru ca anul trecut, tot in februarie, mi-ai indeplinit visul. Esti o persoana minunata, Anca!

    RăspundețiȘtergere
  2. Și mie îmi era dor de o nouă postare de-a ta. :)

    RăspundețiȘtergere